asfalt - extravagant = iarbă

Dacă m-aș fi gândit la această operație (scăderea) cu vreo zece zile în urmă, probabil că astăzi am fi avut parte de ceea ce ne-a lipsit la meciul oropsit cu Franța, și anume, iarba... aspră pe sute de mii de ecrane, în ultimele zile. Glumesc, desigur, și mă gândesc că ceea ce aduce un plus vieții este o altă operație, și anume, adunarea. Când aduni, câștigi, când scazi, pierzi, iar poporul din care fac parte a pierdut de prea multe ori.
Asfaltul face parte dintre lucrurile pierdute înainte de nașterea propriu-zisă. După ce că îl ai la scară foarte redusă, atunci când îl ai, e mai scump ca ochii din cap. Vom face, vom drege... nimic din viitor nu are legătură cu timpul prezent, iar la forma viitoare, România este campioană mondială absolută. Nu-i așa că sună extravagant ?
Și dacă nu era de ajuns că ne fuge iarba de sub picioare, aflăm târziu și euforic că dânsa era vopsită precum cioara pe care o primești în loc de vrabie. Și dacă nu ai gardul tău, te uiți cu jind la cel al vecinului. De ce el, iar eu nu ?
Va mai curge multă apă spurcată pe Dâmbovița până vom descoperi beneficiile Dunării. Din păcate, ele nu se află în România, mai mult dâmbovițeană decât dunăreană. Până nu vom înțelege, nu vom pricepe. Și nu vom avea nici asfalt, și nici iarbă. Și-atunci, unde dracu' să ne împleticim picioarele, când aproape de octombrie ne pică un fel de caniculă în cap ?

Sursă foto: www.jokes-24.com

Câte ceva despre trecut

Cu sunete bizare în țeastă, încerc să trec peste hopurile prezentului cu gândul spre viitor, cu privirea îndreptată spre trecut, cu dezamăgirea prezentă, gândindu-mă la ceea ce-au făcut unii dintre contemporani... au lăsat sânge pe rana deschisă, fără să doară... Dormiți unde vreți, doar norocul de a vă fi născut mai devreme v-a adus în locurile în care sunteți astăzi. Puțin, foarte puțin, mulțumirile sunt doar prezente, atenție la ceea ce vă rezervă viitorul.

Despre primele postări în blogosferă

Cum cânți când te prinde cineva de coaie ? Sună urât, iar astăzi mi se pare puțin și nu mai știu. Adio, durere cuprinsă în sunete bizare, aproape pițigăiate... La dracu' ! Bestial !

De 3 ics curvă care te plimbi pe holurile vieții... Meriți respect, viața nu începe fără tine... În martie, împleticite în picioare, babele sunt mai frumoase la jumătatea lui septembrie. Anacronice și sexy... Mereu... Doar unele femei merită respect, acest lucru e sigur, indiferent de perioada anului în care te gândești la gestație. Și ca să nu uit, femeile care nu au ce face, se întorc cu fundul la... gestație. Își suflecă chiloțeii și începe spectacolul. Trist, nu acaparează pe nimeni... Un lucru e cert. Dacă ești babă nu poți să călărești mașina în curu' gol. Dacă o faci, se uită lumea urât la tine și se întreabă de unde te-ai nimerit cu patru roți dezbrăcate. Beton !

Am fost pionier. Dacă nu m-a luat dracu', înseamnă c-a fost bine. Halal constaSTARE...

E cert, nu pot să călăresc bicicleta, dar nu am nici Harley pe care să mă sui. Pe ce puii mei să mă sui ca să am orgasm instantaneu ? Ha !!! Rămân cu dorința...

Alte constatări

1. Femeia de serviciu nu deschidea dimineața buda la facultate... Și te pișai pe tine.
2. Tipa care bloca liftul între etajele 5 și 6 a dispărut, acum a apărut alta cu fundu' puțin mai mic, fără priză la lift.
3. Bibliotecarele sunt mai cool decât altădată. Cel puțin, așa le văd eu.
4. Săru'mâna, m-aș învoi tot anu', îmi dai voie ?
5. Cu coatele de birou nu se sprijină doar secretarele. Mda, e întuneric și nu se vede prea bine.
6. Mai vrea femeia pe care o iubesc ? Oare nu a primit destul !?
7. Mai sunt sute de minute până dimineață. Noroc...

Altfel

A cântat cineva vreodată despre WoW-ie ? Te iubesc, Wow-ie... Când am inspiraţie scriu, când nu, scriu... Sunt un fel de cioban. Un cioban neposesor de... WoW-ie. La prima postare, la... SFÂRȘIT !

Sursă foto: www.voltexdesign.com

Sunete bizare

Nu mai am idei, melodii triste mă poartă pe asfaltul strâmt. În țeastă am sunete bizare... de parcă ar vorbi cu mine !

Bă, dă-mi şi mie o ţigară !

Se întâmplă și când nu fumez, merg pe stradă și sunt deranjat. Na...

De fiecare dată când sunt pe stradă, mi-e frică să mai fumez, adică să mor mai repede. Tot felul de indivizi plus individe, suspecţi plus suspecte, se trezesc în România aflată în plină criză, să-mi ceară ţigări. "Te rog frumos, n-ai o ţigară în plus?", "Băiatu', dă-mi şi mie o ţigară..." Cuvinte pe care le aud la tot pasul. Poluări fonice şi stres la buzunar că, deh, e cinci mii ţigara şi n-am chef să împart cu nimeni viciul care mă ţine de ani. Păi, n-am bă, fraţilor, sunt cu ţigara aprinsă în gură, dar n-am chef să vă dau, nu sunteţi neamurile lu' mama. M-am săturat de ăştia, eu n-am atentat niciodată la tutunul celor pe care nu-i cunosc, să le stea fumul în gât. De ce să vină ei la mine? De ce trebuie să mă uit mereu împrejur înainte de a inhala nicotina?
Şi dacă "mi s-a scârbit" de ţara în care trăiesc (O! Da! Cum să nu...), vreau totuşi să traversez strada liniştit şi să n-apuc ziua în care şoferii să mă claxoneze pe trecerea de pietoni şi să-mi ceară... de fumat.

Sursă foto: www.tz-online.de