asfalt - extravagant = iarbă

Dacă m-aș fi gândit la această operație (scăderea) cu vreo zece zile în urmă, probabil că astăzi am fi avut parte de ceea ce ne-a lipsit la meciul oropsit cu Franța, și anume, iarba... aspră pe sute de mii de ecrane, în ultimele zile. Glumesc, desigur, și mă gândesc că ceea ce aduce un plus vieții este o altă operație, și anume, adunarea. Când aduni, câștigi, când scazi, pierzi, iar poporul din care fac parte a pierdut de prea multe ori.
Asfaltul face parte dintre lucrurile pierdute înainte de nașterea propriu-zisă. După ce că îl ai la scară foarte redusă, atunci când îl ai, e mai scump ca ochii din cap. Vom face, vom drege... nimic din viitor nu are legătură cu timpul prezent, iar la forma viitoare, România este campioană mondială absolută. Nu-i așa că sună extravagant ?
Și dacă nu era de ajuns că ne fuge iarba de sub picioare, aflăm târziu și euforic că dânsa era vopsită precum cioara pe care o primești în loc de vrabie. Și dacă nu ai gardul tău, te uiți cu jind la cel al vecinului. De ce el, iar eu nu ?
Va mai curge multă apă spurcată pe Dâmbovița până vom descoperi beneficiile Dunării. Din păcate, ele nu se află în România, mai mult dâmbovițeană decât dunăreană. Până nu vom înțelege, nu vom pricepe. Și nu vom avea nici asfalt, și nici iarbă. Și-atunci, unde dracu' să ne împleticim picioarele, când aproape de octombrie ne pică un fel de caniculă în cap ?

Sursă foto: www.jokes-24.com

Linişte ! Am dat de dracu' !

România e liniştită mereu! Adică nimic din ceea ce se petrece la nivel înalt, nu lasă loc de interpretări. E linişte, şi pace, suntem cel mai liniştit popor din lume, şi pentru asta, trebuie să mulţumim oazei în care trăim, oază în care avem parte de dor şi de jale. Numai de dor şi numai de jale. Mai mult din primul element, şi oţâr' şi mai mult din cel de-al doilea.

România, o ţară frumoasă, în care dacă (ha) crapă unul dintre semenii noştri, ne ducem la dracu' cu toţii de atâta jale. O jale înşirată în surdină, amintiri din vremuri de demult în care nu ne uitam la filme porno, nici măcar la cele prost înregistrate de pe video, ci ne jucam jalnic Popa Prostu', la fiecare colţ de stradă. Şi nu o făceam online, cum ne-o tragem acum, aşteptam doar să se stingă lumina la singurul felinar pe care-l aveam la dispoziţie acolo unde ploaia căzută de la mama dracu' nu producea vreun scurtcircuit.

Pentru exemplificare, Vestul european provoacă şi trăieşte un / o altfel (scris alt fel) de linişte. Puţin mai puţin vulgară, o linişte care te îmbată şi care te face să escaladezi pereţii locuinţei în care trăieşti. O linişte în care nu auzi decât susurul apei care curge-n Dunăre, în ţara de unde izvorăşte al doilea fluviu european. În vest se... izvorăşte la infinit, în România nu mai izvorăşte nici măcar dragostea... da, da, da, în suflet pustiu. Nu v-am spus că este prea multă linişte!? Linişte care formează, aţi ghicit, impecabila Deltă a Dunării, la dracu', să-mi bag picioarele, ce poate fi mai frumos de atât!? Să bei apa în care se pişă toţi "câinii". Wow, de 69x wow, am dat de dracu' pe câmpii.

Cocostârcul f*** buha pe câmpii, şi da, nici pe asta n-am mai auzit-o. Cu alte cuvinte, românul trăieşte în cea mai frumoasă ţară din lume, unde salariile sunt mai ieftine decât preţul cărnii. Şi mă refer aici la orice fel de carne... pe fiecare dintre feluri îl adulmeci în gură. Cum dracu' să mai spui ceva cu gura plină de... rahat!?

Alte diferenţe palpabile între Est şi Vest, nu mai există decât la fusul orar. Irelevant!

Sursă foto: www.hopa.ro

Activitatea nesomnului moare în valurile Dunării

În ultima perioadă, am devenit activ pe blogul care nu are nevoie de cuvinte. Vulgaritatea născută în jurul meu nu are nevoie nici măcar de imagini, e tâmpită numai din cauza faptului că o respir, adânc și profund. Și chiar dacă propriul somn poate fi considerat la fel, activitatea din jurul acestuia respiră (și ea) numai atunci sunt treaz.

Mi-am trezit simțurile la realitate, în pofida trenului care trece prin viață la fel ca toate TGV-urile, rapid și confuz. Dar pentru că nu sunt ascuțite, simțurile mele mor precum o face România, cald și difuz, așteptând un alt veac, o altă eternitate.

Activitatea nesomnului moare în două secunde, când îți dai seama că ești treaz, că ești treaz și nu faci altceva decât să scrii, realizezi că impotența în care te zbați devine tot mai acută. Și ce frumos era când nu eram înconjurat de impotență, când eram înconjurat doar de glasul florilor ofilite.

Îmi dorm somnul, blogul meu de jar! Dar nu e somnul meu, somnul meu va dormi etern acolo unde mor stelele, acolo unde dracii își pierd și vocea cu care au vorbit mai la urmă.

Pentru o MM mai frumoasă decât zarea,

Edwin

PS: Idee luată de pe fostul blog... unde Dunărea curgea la fel de monoton !

Sursă foto: www.lebendige-donau.de