Întunericul din minte

Fiecare țară, cu excrementele vărsate pe faleza Terrei, are o minte a ei, gâdilată de un impuls al gândirii. Impulsul gândirii se varsă încet, precum o fecală veselă, și alunecă aievea unde nici cu mintea nu gândim. Praf și alte catacombe, lumina pe care-am visat-o mai la urmă în întunericul de azi-noapte...
În mintea fiecărei țări socotim... Ajungem la România și deslușim fum, fum fără foc. Castanele prăjite ieri nu au gust de proaspăt în gură și scuipăm amar pe covorul, altădată roșu. Ne dăm cu căpățâna de tavan și picăm acolo unde nu mai arde soarele, dar ne bucurăm de încă 21 km (14+7) din ceea ce numim Autostrada Soarelui că, deh, dacă Boc se bucură, noi de ce să nu ne bucurăm !?
Ajungem mai repede pe plajele însorite ale Litoralului sau ce ?
FMI-ul ne dă vești bune și taie de la alții, nu-i tot un fel de întuneric ? La astfel de întrebări, răspunzi cu gustul amar din gură și parcă nu, de data asta, parcă (iarăși) vezi lumina neagră, tot mai goală de conținut. Cică în vreo doi ani, o să răsară soarele, vesel și pus pe glume. Aha...
În acest timp, fiecare țară, deci și România, își va așeza întunericul pe o creastă mai însorită a minții, într-un loc pe care nu-l mai poți numi derdeluș, iarna. Veselie și patru palme trase la fund tranziției, infinite și parcă...
Tuturor ne place să ne tăvălim în zăpadă. Așa. AȘA !
În august ???

Țara care doarme învelită cu... noroc !

Nu știu cum stau alte țări la capitolul noroc, dar din acest punct de vedere, România este cea mai fericită țară din lume. Aici, în cei vreo 237 500 de km pătrați, ne învelim toți cu norocul porcului și dormim așa până la adânci bătrâneți.
Cică suntem norocoși pentru că nu ne-a lovit E.coli direct, pentru că Nadal nu se scobește-n cur la București - după ce câștigă pe zgură, pentru că nu exportăm imediat duzine de pașapoarte false în mult visatul spațiu Schengen etc. Cu alte cuvinte, România este spațiul unde visezi cel mai frumos atunci când dormi, unde ești porcăit în halul cel mai frumos atunci când te numești jurnalist, unde vin imediat camerele de luat vederi dacă se strică castraveții (cacofonie frumoasă) la aprozarul din colț. Și dacă nu-i de ajuns, te uiți în jur și observi că nu prea mai ai spațiu verde unde să te caci, la umbra unui pom.
Îmi place țara în care trăiesc, nu te plictisești niciodată, iar dacă încerci s-o faci, vine imediat popa și aruncă cu aghiasmă pe tine. La naiba, dacă n-o fi cu noroc !

Sursă foto: http://www.ibild.net/