bond. Vagabond

În ziua de azi nu mai e sexy deloc să fii liniștit, să apună soarele în liniște deplină în jurul tău. Dis de dimineață, trebuie să ridici capul din pernă și să fii cât mai negativ cu putință. Dacă ai 18 ani, fetele se uită la tine numai dacă faci ceva rău, numai dacă ieși (negativ) în evidență. Numai dacă ești vagabond, altfel spus...
A apus epoca romantică, dacă te duci cu flori la iubita care-și spală păcatele nocturne, riști ca data viitoare să nu o mai întrebi pe florăreasă nici măcar prețul oribilităților care se ofilesc. Nu trebuie să-i duci iubitei nici ciocolată așezată ostentativ, iar dacă măcar încerci, atunci încearcă să nu fie dulce.
Și ce-i place ?
Oribilități țipate de Paraziții, violul de la colțul blocului, crima de la parter fără mama prezentă, dar cu fiul inculpat etc. Mai dulce, lovește-o cu țeasta de toți pereții, pe cinstea mea dacă nu-i place...
Fii vagabond pe străzi înguste și murdare, să fiu al naibii dacă iubita n-are în astfel de condiții jumate de orgasm. Scuipă în jurul ei și jură seara în fața oglinzii că ea nu a făcut la fel. Dacă are papucii murdari, trage o hârcă pe batista-ți murdară și dă-i să spele, nu înainte de a face înconjurul străzii de trei ori. Deși nu vă vede nimeni, bagabonțeala e la loc de cinste, iar ea se freacă de tine într-un iureș infinit.
Dacă ești vagabond, filmul zilei va rula la cinema. Ptiu, al dracului vagabond, plin de vagaboande. Na !

Sursă foto: www.fensterzumhof.eu

Întunericul din minte

Fiecare țară, cu excrementele vărsate pe faleza Terrei, are o minte a ei, gâdilată de un impuls al gândirii. Impulsul gândirii se varsă încet, precum o fecală veselă, și alunecă aievea unde nici cu mintea nu gândim. Praf și alte catacombe, lumina pe care-am visat-o mai la urmă în întunericul de azi-noapte...
În mintea fiecărei țări socotim... Ajungem la România și deslușim fum, fum fără foc. Castanele prăjite ieri nu au gust de proaspăt în gură și scuipăm amar pe covorul, altădată roșu. Ne dăm cu căpățâna de tavan și picăm acolo unde nu mai arde soarele, dar ne bucurăm de încă 21 km (14+7) din ceea ce numim Autostrada Soarelui că, deh, dacă Boc se bucură, noi de ce să nu ne bucurăm !?
Ajungem mai repede pe plajele însorite ale Litoralului sau ce ?
FMI-ul ne dă vești bune și taie de la alții, nu-i tot un fel de întuneric ? La astfel de întrebări, răspunzi cu gustul amar din gură și parcă nu, de data asta, parcă (iarăși) vezi lumina neagră, tot mai goală de conținut. Cică în vreo doi ani, o să răsară soarele, vesel și pus pe glume. Aha...
În acest timp, fiecare țară, deci și România, își va așeza întunericul pe o creastă mai însorită a minții, într-un loc pe care nu-l mai poți numi derdeluș, iarna. Veselie și patru palme trase la fund tranziției, infinite și parcă...
Tuturor ne place să ne tăvălim în zăpadă. Așa. AȘA !
În august ???

Loca & Loco

Estoy un poco loco, pero me gusta esta cancion! :))

Mai răsare soarele?

Bună seara, eter !

Dacă dimineața îți aduni rufele din paturi străine, seara te gândești puțin dacă va urma o noapte în care vei dormi acasă. Pe lângă alte scântei, te bucuri intens că s-a mai scurs o zi caniculară și că n-ai făcut plajă decât în visele ei. Când zâmbea soarele pe cer, numărai centimetri de cafea din ceașcă, când mai e un pic și răsare luna, cauți în fundul frigiderului ultima sticlă umplută cu bere. Na, că imediat trece și prima lună de vară, rostită pe-un gâtlej amărui.

Sursă foto: www.zazzle.com

Marile iubiri mor dimineaţa

Capodoperele sunt scrise întotdeauna noaptea, marile iubiri mor întotdeauna dimineaţa. Aşa se întâmplă mereu, dimineaţa e mai mult soare decât noaptea. Şi pentru că durerea la mormântul unei stele, cere puţine cuvinte, mă opresc aici. E dimineaţă.

Sursă foto: http://www.psyklen.dk/

Marea iubire pierde trenul în fiecare dimineaţă

Şi nici măcar nu pleacă cu IC-ul din Gara de Nord, aleargă suduind după un oarecare personal, ale cărui roţi se pierd în praful întunericului, când nici măcar nu e miezul nopţii. Aş, de parc-ar conta...
E cald în noiembrie, pare un mai desfigurat, pare luna în care nu mai ai nici timp, nici chef să-ţi bei cafeaua aburindă. Dimineaţa te doare capu', la prânz te doare capu', iar seara beleşti ochii, şi-ţi dai seama că te doare capu', cap care se laudă că stă împopoţonat deasupra umerilor, undeva unde ne-am lipit "ventuza".
Dimineţile-s la fel... Te trezeşti mereu cu mintea-ntr-un copac, crengile lu' copac îţi intră-n ochi, şi parcă nu mai e aceeaşi belvedere pe care o zăreai mai devreme, turbat în fire şi-n priviri.
Trenul pierdut provoacă icter, iar muzica rebelă pleacă la îngeri şi nu mai răzbate din difuzoare. Verşi cafeaua pe gură, pe nas, pe ochi şi prin creier, solemn şi tern, de parc-ar fi o desfătare. Desfătare pierdută în trenul fiecărei dimineţi putrefacte. Aş, de parc-ar conta!
Soarele bate în geam... Na, şi te doare... De 3x aş... de parc-ar conta!!!

Sursă foto: www.en.wikipedia.org

Verpiș dich, Sonne!

N-am uitat ce-ai scris anul trecut... e valabil și acum, soarele e la fel de cald !

Soarele arde în noiembrie mai puternic decât în august. Probabil sau chiar deloc. E un soare care se screme în zori, la prânz și seara, înainte de prima furtună de zăpadă. Sufletele noastre au nevoie de ploi, și când colo, ce să vezi, ne zbenguim la ștrand înainte de apariția primilor fulgi de nea, în preambulul Crăciunului (încă departe și ăla...).
Soarele ți se urcă-n căpățână, precum o face muzica în toate cele trei "ipostaze" ale zilei. Și o lălăie la fel de furibund... iar tu nu-ți dorești decât puțină răcoare, să stai la fel ca în povestea ștrandului, zbenguit în a nu știu câta poziție, de aseară încoace.
Și ce dracu' poți să faci? Să bei o gură de cafea sau să sorbi o gură de c****?!? Ambele, în fiecare imagine apare cornutul, și te întrebi de ce mă-sa te mai temi de el. E aceeași poveste, de fiecare dată, și nu se mai termină.

Dar... soarele se va potoli, iar cartea se va așeza la loc în bibliotecă, într-un sictir etern. Verpiș dich, Sonne!

Sursă foto: http://www.fotos-und-bilder.de/