Bă, dă-mi şi mie o ţigară !

Se întâmplă și când nu fumez, merg pe stradă și sunt deranjat. Na...

De fiecare dată când sunt pe stradă, mi-e frică să mai fumez, adică să mor mai repede. Tot felul de indivizi plus individe, suspecţi plus suspecte, se trezesc în România aflată în plină criză, să-mi ceară ţigări. "Te rog frumos, n-ai o ţigară în plus?", "Băiatu', dă-mi şi mie o ţigară..." Cuvinte pe care le aud la tot pasul. Poluări fonice şi stres la buzunar că, deh, e cinci mii ţigara şi n-am chef să împart cu nimeni viciul care mă ţine de ani. Păi, n-am bă, fraţilor, sunt cu ţigara aprinsă în gură, dar n-am chef să vă dau, nu sunteţi neamurile lu' mama. M-am săturat de ăştia, eu n-am atentat niciodată la tutunul celor pe care nu-i cunosc, să le stea fumul în gât. De ce să vină ei la mine? De ce trebuie să mă uit mereu împrejur înainte de a inhala nicotina?
Şi dacă "mi s-a scârbit" de ţara în care trăiesc (O! Da! Cum să nu...), vreau totuşi să traversez strada liniştit şi să n-apuc ziua în care şoferii să mă claxoneze pe trecerea de pietoni şi să-mi ceară... de fumat.

Sursă foto: www.tz-online.de

Tutunul... verde de acasă !

... gurile (rele) continuă să ne fie pline de nicotină. Bineînțeles, nu numai gurile, corpurile toate, cu nicotină inhalată de la gură în jos, până la una dintre găurile care se numește cur(uri). Ha!

Cunoaștem țigara de după sex? Cum să nu... dar o vom cunoaște, cu siguranță, și pe cea de după viață, pe cea pe care o vom fuma singuri, ca de obicei, de data aceasta închiși în garsoniera care se numește sicriu, țigara pe care o vom savura în moarte, acolo unde nu circulă metroul, nu că în viață, și mai ales seara, trenul care vine pe liniile de metrou ar circula... Na, na, dăm bătaie la Metrorex!

Țigara de după... mâncat e cacafeaua de după dormit, îți tragi palme la fiecare secundă în care-ți dai seama că ești treaz, că faci umbră degeaba pământului. Asta spus la modul duios, sublim etc, că altfel am spune că facem umbră degeaba României, care Românie oricum nu e pregătită de umbră. Da, singura umbră pe care o acceptă țărișoara din spațiul carpato-danubiano-pontic, este umbra formată la fundu' Europei, umbră din care nu mai poate să iasă.

Negreșit, vom trage bășini în continuare, bășini ieșite din cururi puturoase... până ne vom căca pe noi, dar năravul a fost, este și va deveni istorie. Nu ne mai scoate nimeni din el.

Sursă foto: www.studentie.ro