România, cu fundu' la vedere!

Ce s-a întâmplat cu strada Varşovia din Berlin? A devenit strada... curului!!! Danke, Samuel!

În ultimii ani, România are curul dezgolit în faţa Europei. Şi nu mă refer la formele apetisante care răzbat din chiloţii rupţi ai tranziţiei, ci am în vedere celulita care distruge plăcerea din noi, celulită asezonată cu bube în largă transpiraţie. Ce poate fi mai dulce decât mâncarea ieşită din fecale? Pe o astfel de mâncare nu se percepe TVA 24% sau... poate mă înşel.

În 2007, când am pătruns, în sfârşit, în Uniunea Europeană, bucuria mea a fost imensă. Nimeni nu prevedea efectele viitoarei crizei în viitorul (cel mai) apropiat. Acum sorbim aceste efecte la... fundu' Europei, unde ne-am autoîmpins cu măiestrie şi înverşunare. Nu-i aşa că e frumos?

Dacă România s-ar fi mândrit cu posteriorul unei tinere de 20 de ani, l-aş fi lins de fericire. Aşa nu-mi rămâne decât să plâng la popoul unei babe bolnave, care mai caută din când în când prilej de gâlceavă. Iar cearta cu poalele-n cap nu înseamnă decât că ai ieşit pe Straße, la produs de... vin fiert.

Sursă foto: http://blogs.taz.de/

Pipi pe... asfalt

M-am născut din dorința unora de-a face something util după o bere neagră băută în vremea când nu găseam cafeaua cu banii în buzunar. Am căzut în cap (pe partea dreaptă) și-am aterizat într-o groapă care încălzește asfaltul turnat la est de Budapesta. Unde-au fost unii prin '92, ne îmbătăm și noi în 2011, cu simpla constatare că n-am mai băut niciodată astfel de chestii. Și dacă te uiți mai atent la ea, e neagră, la fel ca povestea în care ne-am vârât cu toții.
M-am născut pe asfaltul turnat extravagant unde trebuia să fie trotuarul pe care prestează curvele, dar cum n-aveam bani la mine, am rămas cu dosul înfipt într-o cracă de copac. Motiv suficient, în iunie, să mă întreb, unde dracu' am mai trăit o astfel de primăvară care nici măcar n-a trecut, chiar dac-a fost. Și când se uită la mine, cu sutienul căzut, îmi dau pumni în cap în locul în care ar fi trebuit să mai crească păr, în hal de tinerețe târzie.
M-am născut cu gândul la tot ce înseamnă viața după ce dai ortu' popii, în spatele gardului unde am răsuflat berea de aseară. Astăzi, cu buzunarul spart, găsim cafeaua la fiecare colț de stradă, în iarba umedă pișată de câini. Și dacă pică apă din cer, întrebi și tu pământul dacă e ploaie sau dacă se ușurează vreun înger al duhului sfânt pe măruntaiele distruse de fecalele celor apropiați. Și dacă înjur când tremură natura, n-ar trebui mai bine să mă culc cu faza ridicată ?

Sursă foto: www.poze.haios.ro