Dacă m-aș fi gândit la această operație (scăderea) cu vreo zece zile în urmă, probabil că astăzi am fi avut parte de ceea ce ne-a lipsit la meciul oropsit cu Franța, și anume, iarba... aspră pe sute de mii de ecrane, în ultimele zile. Glumesc, desigur, și mă gândesc că ceea ce aduce un plus vieții este o altă operație, și anume, adunarea. Când aduni, câștigi, când scazi, pierzi, iar poporul din care fac parte a pierdut de prea multe ori.
Asfaltul face parte dintre lucrurile pierdute înainte de nașterea propriu-zisă. După ce că îl ai la scară foarte redusă, atunci când îl ai, e mai scump ca ochii din cap. Vom face, vom drege... nimic din viitor nu are legătură cu timpul prezent, iar la forma viitoare, România este campioană mondială absolută. Nu-i așa că sună extravagant ?
Și dacă nu era de ajuns că ne fuge iarba de sub picioare, aflăm târziu și euforic că dânsa era vopsită precum cioara pe care o primești în loc de vrabie. Și dacă nu ai gardul tău, te uiți cu jind la cel al vecinului. De ce el, iar eu nu ?
Va mai curge multă apă spurcată pe Dâmbovița până vom descoperi beneficiile Dunării. Din păcate, ele nu se află în România, mai mult dâmbovițeană decât dunăreană. Până nu vom înțelege, nu vom pricepe. Și nu vom avea nici asfalt, și nici iarbă. Și-atunci, unde dracu' să ne împleticim picioarele, când aproape de octombrie ne pică un fel de caniculă în cap ?
Sursă foto: www.jokes-24.com
