Se afișează postările cu eticheta criză. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta criză. Afișați toate postările
sâmbătă, 30 iulie 2011
Cineva prinde... viaţă !!!
Viaţă... în România crizei. Nu mai sunt doar crize personale, acum întâlnim crize colective la tot pasul. Cine e de vină ? E simplu... Eu sunt de vină ! Sunt scriitor, ar trebui să fiu jurnalist, dar... wir machen keine Geschäfte... zumindest in Rumänien... Păi, de ce ? Pentru că nu ştiu să fac să-mi fie apreciată valoarea. Asta, dacă am vreo valoare... Şi sunt persiflat la tot pasul, în cacofonii sinistre. Mi-e dor de tine, Românie... Nu te-am cunoscut niciodată. Şi plâng punctele de suspensie, amestecate în sufletul meu...
Blogul ăsta va prinde viaţă. Scriu puţin, poticnit, dar mi-e dor de file galbene de... viaţă !
Sursă foto: www.mygeo.info
luni, 25 iulie 2011
Simt criza în stomac!
Nu, nu mi-e foame, din (ne)fericire mănânc. Şi mă gândesc la ce spune românu' din moşi-strămoşi: mâncarea culeasă de pe câmpurile noastre aride are cel mai bun gust din lume, bineînţeles după ce o prepari. Nu chiar aşa, dar cam aşa ceva. Da, nu mai vreau să-l văd pe Boc la televizor. El e "singurul" care ne prezintă starea economiei + starea naţiunii. E groasă. Ce mă excită cel mai mult e faptul că Boc nu vorbeşte cu vocea lui. Ghici ce? :)
Simt criza în stomac! TV-ul ne prezintă criza 28 din 24 (sic!) şi nu ne mai lasă să mâncăm liniştiţi. Măcar de ne-am putea căca în mugete de vacă, acompaniaţi de vuvuzelă. E groasă rău, frate! Cam ca-n urmă cu vreo 20 de ani, când ne mângâiam organele genitale fericiţi că am scăpat de comunism. Şi nu se întrevede nix bun, şi nu mai am chef să scriu... mă duc să dorm cu criza în stomac. Ha!!!
Sursă foto: toonpool.com
PS: Îl cunoaşteţi, nu?
Simt criza în stomac! TV-ul ne prezintă criza 28 din 24 (sic!) şi nu ne mai lasă să mâncăm liniştiţi. Măcar de ne-am putea căca în mugete de vacă, acompaniaţi de vuvuzelă. E groasă rău, frate! Cam ca-n urmă cu vreo 20 de ani, când ne mângâiam organele genitale fericiţi că am scăpat de comunism. Şi nu se întrevede nix bun, şi nu mai am chef să scriu... mă duc să dorm cu criza în stomac. Ha!!!
Sursă foto: toonpool.com
PS: Îl cunoaşteţi, nu?
joi, 7 iulie 2011
Praful din România
Cine ne-a vizitat anul trecut...
Angela Merkel este un cancelar german cu prestanţă - "Doamna de Fier" a Europei a hotărât să viziteze biata noastră ţărişoară întru... aderarea noastră la spaţiul Schengen. Nu comentez aici viitorul sumbru al României, văzut din toate perspectivele, e treaba altora să o facă. Ceea ce vreau să scot în evidenţă este faptul că România trebuie să fie mândră de atenţia care îi este "acordată" la cel mai înalt nivel european. Din cel puţin două motive:
1. Nu merităm nimic din ceea ce ni se oferă: văruim străzi şi copaci în ajun de sărbătoare, dar nu "plângem" după banii pe care Germania refuză să-i înapoieze statului român. Credeţi că Germania nu ştie că România vrea să mai "aspire" alte 19 miliarde de euro, la fel cum a făcut-o în ultimii 20 de ani!?
2. Suntem ultimii "uniţi europeni" în viaţă, Bulgaria ne-a întrecut, şi după cum am mai spus-o, viitorul ne pică sumbru în cap deoarece nu ştim să gestionăm criza care nu-i a noastră. Nu vedeţi că ne mândrim că nu e criza noastră? De aia nu facem nimic, pentru că nu-i a noastră? Hmmm...
"România trebuie să continue reformele", a spus Angela Merkel. Până aici, perfect. Dar cum face România acest lucru? Stă şi priveşte cum o doamnă nu mănâncă de aproape două luni de zile? Asistă rezervată la zbaterile neputincioase ale pensionarilor, poliţiştilor, profesorilor, finanţiştilor etc? Trist, trist, trist.
Dacă nu putem altfel, atunci măcar să fim băgaţi în seamă la scara cea mai redusă. Merită! Dacă România nu are idei, nici eu n-am idei. Dincolo de gena mea germană, am simţit şi am trăit româneşte. Am simţit, am trăit... Pentru ce? Pentru comunismul care mi-a ucis părinţii? Pentru gândacii pe care-i omor în fiecare zi? Măcar de-ar fi ai mei...
Vă stimez, doamnă cancelar al RFG!
Edwin Rosch
Sursă foto: http://www.bundeskanzlerin.de/
Etichete:
angela merkel,
cancelar,
criză,
doamna de fier,
doctor honoris causa,
germania,
praf,
românia,
spaţiul schengen,
trist,
universitatea babes-bolyai,
vizită
marți, 5 iulie 2011
Lupta cu timpul
De vreo 48 de ore și ceva, țara în care trăim chinuit și cu arme la cap, nu mai cunoaște nimic altceva decât insuccesul unor 130 000 de elevi care au reușit să pice examenul de maturitate. Adio criză, adio declin economic, bun venit Bac 2011, cu toate ghidușiile tale.
Sigur, criza din învățământ se discută la nivel național, e OK, dar e vina tuturor, mai puțin vina lor, a celor care n-au reușit să promoveze începutul de lună. În studiourile TV, vorbesc absolvenți care au picat cu brio, fără să fie vina lor. Și da, dăm cu ploști în tot ce nimerim, mai puțin în vinovații principali, iar dacă nu se dărâmă scaunele în care stăm picior peste picior, e mai mult decât bine, suntem absolvenți cu tupeu imprimat pe ecran.
Ce-i de făcut, dincolo de lupta cu timpul care le va rezolva pe toate !? Păi, e simplu... S-o dăm din bară-n bară până ieșim la liman, fără arme încărcate la propriul căpătâi, fapt care se întâmplă și care apare primul în gurile celor care-și exprimă nemulțumirea vizavi de vremurile tulburi cu care ne confruntăm.
Ups... să ne uităm după 90 de minute și să țipăm de bucurie că nu am pierdut, că meciul s-a terminat egal...
Nu... ne tragem pumni în cap și scuipăm adversarul care a câștigat pe nedrept, poate și cu ajutorul arbitrului, cu siguranță însă, fără ajutorul nostru. Și dacă nu-i vinovat nici măcar cel de pe bancă, să nu uităm ce-am făcut în ultimii patru ani.
Și da, mi-am amintit, aproape bizar de Damian, bețivul care m-a chinuit într-o fundătură și care a rămas toate minutele pe gazon.
Altfel ?
Sursă foto: www.globalprimetaxation.com
luni, 4 iulie 2011
România disperată, în pragul... disperării!
Amintiri...
Astăzi este o zi importantă. O altă zi importantă pentru România. 27 octombrie 2010... o zi după care ţărişoara noastră se va întoarce la ceea ce este obişnuită să facă... să ignore. Nu comentez aici motivul, i-adevărat, fiecare este liber să facă ce vrea, dar tu, Românie... tu eşti liberă să faci ce vrei!?
Nu ne-au ajuns 20 de ani pentru a stârpi răul. De ce? Pentru că nu am început de la rădăcină, ne-am închipuit că... dânsa este sănătoasă. Şi da, nu mai contează în ce ţară trăim, întrebarea care derivă de aici e... Mai trăim? Mai există nesimţirea vieţii de demult? Aşa, domnule, mai demult nu exista atâta nesimţire, existau doar flori presărate absent pe câteva morminte uitate.
Să ne trezim... Dormim, dormim, şi nu e dimineaţă în fiecare zi ca să ne putem trezi, motiv pentru o sublimă aberaţie, nouă, nouă, a celor de (mai) sus. Nu mai e nimic de spus, nu mai e nimic de scris, vom aştepta până ne ia dracu', la fel ca-ntotdeauna. Da, ţările mici sunt luate de el, un altfel de el, care, după cum vedeţi, nu e un el mare. Pe El cel Mare l-am uitat. L-am uitat...
Nimic nu e mai dulce decât moartea, patrie!
Nimic mai mult,
Un Rosch(u) verde de furie, halal la poarta Împărăţiei! Ptiu...
Sursă foto: http://www.hopa.ro/ http://www.funiacs.com/
Etichete:
20 de ani,
criză,
El cel Mare,
flori,
furie,
halal,
ignoranţă,
liberă,
moartea,
morminte,
nesimţirea,
patria,
rădăcină,
românia,
trezirea,
verde
vineri, 24 iunie 2011
Lină, lină Mădălină... îndrăgostită
Mădălina Manole a murit, dar continuă să trăiască lin, la fel ca-n piesele ei. A trăit... frumoasă, a murit frumoasă, iar extravaganţa aventurii ei dincolo de viaţă, nu se mai termină. Acuzaţii, bocete, răcnete şi tot felul de invective sunt adresate celor care au fost mai mult sau mai puţin lângă ea. Tonul moralizator al acestei postări îndeamnă la un "De ce?" acru, dar cobor repede din nori şi-mi dau seama că, din păcate, orice moarte suscită interes. Interes care nu vine doar din partea compatrioţilor, interes care nu este bazat doar pe compasiune. Şi-atunci, de ce?
Hmmm... La scară mai largă, moartea şi capodopera lui Eminescu a născut bani, de ce să nu se întâmple la fel şi cu decesul unei cântăreţe? Dacă Elodia a provocat o întreagă isterie naţională, de ce să nu facă la fel şi Mădălina Manole!? Lin, lin, la fel precum spunea tocmai ea. Suntem un popor care continuă să trăiască prin tragedii, mai ales în vremuri de criză. Prin Mădălina, nu facem decât să mai turnăm puţin borş, adică zeamă acră, în amarul... avangardist al terorii din suflet.
Ea a plecat, noi continuăm. Acum nu mai formulăm întrebarea scurtă de mai sus, acum nu ne mai întrebăm decât... pentru ce? Răspunsul vine imediat: pentru o "doară" de sărut pe fruntea rece... pentru că şi noi căutăm veseli un răspuns.
Şi nu îl găsim niciodată.
Etichete:
acuzaţii,
avangardist,
bani,
borş,
compasiune,
criză,
de ce,
elodia,
eminescu,
frumoasă,
interes,
lină lină,
mădălina manole,
moarte,
niciodată,
răspuns,
sunt îndrăgostită,
tragedii
marți, 21 iunie 2011
România, cu fundu' la vedere!
Ce s-a întâmplat cu strada Varşovia din Berlin? A devenit strada... curului!!! Danke, Samuel!
În ultimii ani, România are curul dezgolit în faţa Europei. Şi nu mă refer la formele apetisante care răzbat din chiloţii rupţi ai tranziţiei, ci am în vedere celulita care distruge plăcerea din noi, celulită asezonată cu bube în largă transpiraţie. Ce poate fi mai dulce decât mâncarea ieşită din fecale? Pe o astfel de mâncare nu se percepe TVA 24% sau... poate mă înşel.
În 2007, când am pătruns, în sfârşit, în Uniunea Europeană, bucuria mea a fost imensă. Nimeni nu prevedea efectele viitoarei crizei în viitorul (cel mai) apropiat. Acum sorbim aceste efecte la... fundu' Europei, unde ne-am autoîmpins cu măiestrie şi înverşunare. Nu-i aşa că e frumos?
Dacă România s-ar fi mândrit cu posteriorul unei tinere de 20 de ani, l-aş fi lins de fericire. Aşa nu-mi rămâne decât să plâng la popoul unei babe bolnave, care mai caută din când în când prilej de gâlceavă. Iar cearta cu poalele-n cap nu înseamnă decât că ai ieşit pe Straße, la produs de... vin fiert.
Sursă foto: http://blogs.taz.de/
În ultimii ani, România are curul dezgolit în faţa Europei. Şi nu mă refer la formele apetisante care răzbat din chiloţii rupţi ai tranziţiei, ci am în vedere celulita care distruge plăcerea din noi, celulită asezonată cu bube în largă transpiraţie. Ce poate fi mai dulce decât mâncarea ieşită din fecale? Pe o astfel de mâncare nu se percepe TVA 24% sau... poate mă înşel.
În 2007, când am pătruns, în sfârşit, în Uniunea Europeană, bucuria mea a fost imensă. Nimeni nu prevedea efectele viitoarei crizei în viitorul (cel mai) apropiat. Acum sorbim aceste efecte la... fundu' Europei, unde ne-am autoîmpins cu măiestrie şi înverşunare. Nu-i aşa că e frumos?
Dacă România s-ar fi mândrit cu posteriorul unei tinere de 20 de ani, l-aş fi lins de fericire. Aşa nu-mi rămâne decât să plâng la popoul unei babe bolnave, care mai caută din când în când prilej de gâlceavă. Iar cearta cu poalele-n cap nu înseamnă decât că ai ieşit pe Straße, la produs de... vin fiert.
Sursă foto: http://blogs.taz.de/
Etichete:
asezonată,
celulită,
chiloţi rupţi,
criză,
cur,
europa,
fecale,
fericire,
forme apetisante,
frumos,
mâncare,
plăcere,
posterior,
românia,
straße,
transpiraţie,
tranziţie,
UE,
viitor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)