Prima ureche mi-a fost găurită pe la cinşpe ani. Nu, nu a fost stânga, a fost dreapta... Păi de ce, doar nu eşti pe invers... L-am copiat pe tipul de la Roxette. Adoră femeile, e însurat, are un prichindel (Gabriel nu prea mai e prichindel), dar mai are şi un cercel în urechea dreaptă, "emblemă" gay prin anii '90. La Per nu era decât o altă amprentă de vedetă, amprentă pe care o mai are şi acum. Şi tipa care s-a îndreptat în 1995 cu pistolu' spre mine pentru a-mi găuri urechea, s-a mirat aflându-mi dorinţa. Dreapta, dreapta... Şi eram în Deutschland. Când m-am întors în România, umblam pe stradă, cu iubita de mână, dar toţi se uitau la mine de parcă eram altfel. Pe la şaptişpe ani, am decis că am nevoie de... găuri şi în urechea stângă (altele decât gaura prin care aud). Au urmat una, două, trei găuri "made in Romania" şi nişte cercei mai mari, şi în stânga, şi în dreapta. Eram în continuare acelaşi fan Roxette, puţin mai puţin (sic!) nebun şi mai dezvoltat.
Hmmm... am şi-acum cercei prin sertar, plini de praf şi de alte... insecte. I-am mai purtat din când în când, dar erau mari ca dracu' şi am renunţat. Ei bine, tipul de la Roxette nu renunţă la cercel, şi cred că mai vreau şi eu, ceva a la Răzvan Lucescu. Da, eu nu sunt vedetă, dar sunt cel mai bun, şi deşi nu mă vede nimeni, măcar mă (auto)văd în oglinda murdară din baie. Deocamdată, fără cercei.
Hahaha... Cea mai tare experienţă s-a întâmplat la vreo lună de la prima gaură, când medicinalul se înfipsese bine-bine în carne şi nu mai voia să iasă. Am luat un cleşte vechi şi ruginit, şi m-am chinuit vreo 28 de minute şi 30 de secunde până să-l scot. Hahaha... Încă mă mai doare urechea dreaptă, dar ascult Roxette cu ea.
