De vreo 48 de ore și ceva, țara în care trăim chinuit și cu arme la cap, nu mai cunoaște nimic altceva decât insuccesul unor 130 000 de elevi care au reușit să pice examenul de maturitate. Adio criză, adio declin economic, bun venit Bac 2011, cu toate ghidușiile tale.
Sigur, criza din învățământ se discută la nivel național, e OK, dar e vina tuturor, mai puțin vina lor, a celor care n-au reușit să promoveze începutul de lună. În studiourile TV, vorbesc absolvenți care au picat cu brio, fără să fie vina lor. Și da, dăm cu ploști în tot ce nimerim, mai puțin în vinovații principali, iar dacă nu se dărâmă scaunele în care stăm picior peste picior, e mai mult decât bine, suntem absolvenți cu tupeu imprimat pe ecran.
Ce-i de făcut, dincolo de lupta cu timpul care le va rezolva pe toate !? Păi, e simplu... S-o dăm din bară-n bară până ieșim la liman, fără arme încărcate la propriul căpătâi, fapt care se întâmplă și care apare primul în gurile celor care-și exprimă nemulțumirea vizavi de vremurile tulburi cu care ne confruntăm.
Ups... să ne uităm după 90 de minute și să țipăm de bucurie că nu am pierdut, că meciul s-a terminat egal...
Nu... ne tragem pumni în cap și scuipăm adversarul care a câștigat pe nedrept, poate și cu ajutorul arbitrului, cu siguranță însă, fără ajutorul nostru. Și dacă nu-i vinovat nici măcar cel de pe bancă, să nu uităm ce-am făcut în ultimii patru ani.
Și da, mi-am amintit, aproape bizar de Damian, bețivul care m-a chinuit într-o fundătură și care a rămas toate minutele pe gazon.
Altfel ?
Sursă foto: www.globalprimetaxation.com
