Întinși la pompele funebre

Găina face ciorba mai bună, iar fericirea-i suptă în oasele bătrâne și galbene. Cu stomacul plin, umbra e mai verde în pământul uscat și picioarele aleargă mai repede spre tărâmul mult visat. Acolo-i paradisul, îmi spune încet, și-mi arată lutul umed ce înalță trufaș casa pompelor funebre. E locul în care nu mai găsești carne, locul în care oasele își varsă sucul peste fericirea tuturor mormintelor.
Din unele ies pistoale cu foc automat, din altele iese doar liniștea ce nu cuvântă. Buzele aspre și reci o sărută amar, cu ultimele fărâme de zahăr alunecând din gură. E noaptea cea mai frumoasă, cea mai fericită, cu noi căutându-ne oasele în dosul curții, lângă asprimea pompelor funebre.
Frumoasă... asprimea din vârtejul minții, unde am prelins înghețata, cacaua amară gustată aseară, fără frișcă și fără căpșune.
Unde s-a cocoțat veverița pe care-am zărit-o la sfârșitul săptămânii trecute ? E întrebarea cea din urmă, întrebarea care nu capătă răspuns când stăm... întinși la pompele funebre, în visul umed și frumos. Noapte bună, fericire... aleargă goală printre morminte vechi și lasă-mă-n pace.
Frig...

Sursă foto: www.bildarchiv-hamburg.de

Tutunul... verde de acasă !

... gurile (rele) continuă să ne fie pline de nicotină. Bineînțeles, nu numai gurile, corpurile toate, cu nicotină inhalată de la gură în jos, până la una dintre găurile care se numește cur(uri). Ha!

Cunoaștem țigara de după sex? Cum să nu... dar o vom cunoaște, cu siguranță, și pe cea de după viață, pe cea pe care o vom fuma singuri, ca de obicei, de data aceasta închiși în garsoniera care se numește sicriu, țigara pe care o vom savura în moarte, acolo unde nu circulă metroul, nu că în viață, și mai ales seara, trenul care vine pe liniile de metrou ar circula... Na, na, dăm bătaie la Metrorex!

Țigara de după... mâncat e cacafeaua de după dormit, îți tragi palme la fiecare secundă în care-ți dai seama că ești treaz, că faci umbră degeaba pământului. Asta spus la modul duios, sublim etc, că altfel am spune că facem umbră degeaba României, care Românie oricum nu e pregătită de umbră. Da, singura umbră pe care o acceptă țărișoara din spațiul carpato-danubiano-pontic, este umbra formată la fundu' Europei, umbră din care nu mai poate să iasă.

Negreșit, vom trage bășini în continuare, bășini ieșite din cururi puturoase... până ne vom căca pe noi, dar năravul a fost, este și va deveni istorie. Nu ne mai scoate nimeni din el.

Sursă foto: www.studentie.ro