bond. Vagabond

În ziua de azi nu mai e sexy deloc să fii liniștit, să apună soarele în liniște deplină în jurul tău. Dis de dimineață, trebuie să ridici capul din pernă și să fii cât mai negativ cu putință. Dacă ai 18 ani, fetele se uită la tine numai dacă faci ceva rău, numai dacă ieși (negativ) în evidență. Numai dacă ești vagabond, altfel spus...
A apus epoca romantică, dacă te duci cu flori la iubita care-și spală păcatele nocturne, riști ca data viitoare să nu o mai întrebi pe florăreasă nici măcar prețul oribilităților care se ofilesc. Nu trebuie să-i duci iubitei nici ciocolată așezată ostentativ, iar dacă măcar încerci, atunci încearcă să nu fie dulce.
Și ce-i place ?
Oribilități țipate de Paraziții, violul de la colțul blocului, crima de la parter fără mama prezentă, dar cu fiul inculpat etc. Mai dulce, lovește-o cu țeasta de toți pereții, pe cinstea mea dacă nu-i place...
Fii vagabond pe străzi înguste și murdare, să fiu al naibii dacă iubita n-are în astfel de condiții jumate de orgasm. Scuipă în jurul ei și jură seara în fața oglinzii că ea nu a făcut la fel. Dacă are papucii murdari, trage o hârcă pe batista-ți murdară și dă-i să spele, nu înainte de a face înconjurul străzii de trei ori. Deși nu vă vede nimeni, bagabonțeala e la loc de cinste, iar ea se freacă de tine într-un iureș infinit.
Dacă ești vagabond, filmul zilei va rula la cinema. Ptiu, al dracului vagabond, plin de vagaboande. Na !

Sursă foto: www.fensterzumhof.eu

Dulce și sacadat.. cu fundu-n buruieni

De când a început criza, de când continuă criza, România și-a vârât oasele pe linia porții și nu mai lasă să treacă nicio minge pe care scrie mass-media. Dacă jurnaliștii și cei care o fac pe jurnaliștii au "sabotat" -în ultimii 21 de ani - România cu dezvăluiri pe care țărișoara le-a considerat întinse pe alte coordonate decât hmm... cele legitime, acum situația, și așa, dezordonată, și-a întors fundu' către o "eternitate" vulgară, deșucheată etc.

Țara, sistemul politic în care ne "lăfăim" cu toții nu scuipă doar în dreptul cuvântului afișat pe ecran, nu... scuipatul dulce și sacadat cade pe toate coordonatele vieții, pe tot ce s-a vrut a fi moștenire, măcar de la Mihai Eminescu încoace, asta pentru cei care mai cred în basme și pilde aruncate cu năduf undeva pe-o hartă imaginară, puțin mai mare decât cea pe care o desenăm astăzi.

Astăzi, cei care tastăm pe lângă taste și-ntre buruieni primim o măgărie în plus și ne întrebăm unde este ligheanul pe care tocmai l-am așezat cu fundu' în sus, sprijinit puțin de trunchiul veceului, în haosul generalizat al sistemului. Și pentru că tot nu primim niciun răspuns, tragem apa care nu curge. Cu furie plăpândă... în fundul unui om mort.

Sursă foto: http://www.pl0g.de/