Asfaltă-mă Extravagant !

Sunt viril, aproape impotent, dar am opinii cu accente deosebite, împinse până la sextrem. Consider că decolteul este cel mai extravagant bazar posibil, iar criza pe care o simt în stomac, este horrorscopul vieţii mele. Nu sunt decât naked dreams, îmi spune doctorul, şi nu e glumă, e un brand. E cultură în scheme, doctore, bâzâituri calde şi reci, o sextravaganţă deplină.

Eu... mi-am aşezat scrisurile dulci în cărămidă, într-un top extravagant, unde nu ştiu cine are coarne sau cine pe cine mai înşală. E stricaţie în Muntele lui Venus, sunt balauri şi oameni distruşi, e ciocolată caldă în aşternuturi.

În piaţa de vechituri, îi iau iubitei un interviu pe canapea şi trag nicotină în piept. Figuri de stil pe bulevard, domnule, nimic altceva. Biblioextravaganţă închisă în WC, răspund cu nonşalanţă, şi îi fuck un portret robot iubitei de pe canapea. Life sux, ţipă dama! Linişte, c****, mai ai lipite de tine ţâţele şi curul!? No comment, îmi răspunde şi mă bagă în civilizaţia sexelor, unde am avut (roxette)fun astă vară.

În jurul meu e HA-os!, scărpinici în buric, cu şi fără protecţie. Să-ţi fie (cam) ruşine, nenicule! Aha... Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă...

La urmă nu rămân decât visele umede, îmbrăcate deux pieces. Ce drăguţ... Mă închin cu genunchii la burtă şi semnez

Milady

Sursă foto: deviantart.com

Civilizaţia sexelor

Amintiri din 2003

"Eu stau de vorbă numai cu fanii Roxette. La telefon şi oriunde. Pe capacul wc-ului, dacă se poate. Nu suport nesimţiţii şi fanii Sistem. Sunt nevoit să închei conversaţia. Lasă-mă domnule în pace, nu înţelegi că nu mai am ce discuta cu tine?"

Cine-ar putea vorbi aşa? Răspunsul e simplu, năucitor. Un fan Roxette (nu are importanţă numele) cu vocaţie de autodidact. Un actor grăbit care a uitat să se spele pe faţă, şi a ieşit murdar în public. Pe chiloţii lui s-a semnat anticristul. Trist, dar adevărat. Eu nu sunt fan Sistem, dragă nebunule. Sunt acelaşi umil fan Roxette. Dacă nu-ţi place mutra mea, împuşcă-te.

Zilele trecute mi s-a dedicat un poem. Autorul? Un alt fan Roxette, stabilit definitiv pe nisipul Mării Negre. Înainte să aşterne pe hârtie (cum nu are aşa ceva, şi-a cumpărat e-mail) cuvinte de prost gust, frizând penibilul, a înghiţit un val ce se pogorâse asupra lui. Apoi mi-a urat fericire, iubindu-se pe sine în celebra "instituţie", numită în continuare, baie. De-atâta gândit, a uitat să tragă apa şi s-a... înecat. Acelaşi fan are un ideal măreţ. Să-l ia la bătaie pe Gessle. Fiu de paparudă, constănţeanul omite un lucru. Prostia nu poate fi comparată cu genialitatea. Nici măcar dacă este prostie ilustră. Aşa că nu ştiu dacă poate ridica două degete pentru a-i zgâria barba lui Gessle. Producător de metafore lugubre, fanul din Constanţa îmi închină osanale şi îmi ridică statuie. Pentru că nu vreau să mă dau măreţ în preajma Paştelui, i-am promis că dacă statuia va prinde viaţă, o să-i înfig cuţitul în ficaţi. Domnului din bronz, nu fanului.

Cineva m-a ameninţat cu puşca. Alcoolul (vin de casă depozitat într-un butoi fără cep la gură) din cap îl făcea să nu mai găsească gloanţele. Când şi-a scărpinat scăfârlia, a murdărit natura cu mătreaţă. Fugind de la locul prezumtivei fapte (aceea de-a mă ucide eroic), a scăpat drapelul cu cele trei culori, în noroi. "Niciun imn nu-i ca melodiile Roxette". Splendoare în iarbă şi scărpinici în buric. Să moară ţara de râs, nu alta. Băiatul... fan Roxette. Cu şi fără protecţie.

Transilvania se vrea cotropită de unguri. Trecută prin foc şi sabie, fără pic de jenă. Un tiran, mâncător de barabule şi lubeniţă, îşi face semnul crucii în Câmpia Panoniei şi promite vorbitorilor de limbă maghiară de dincolo de Nădlac (Nagylak) că o să mănânce români pe pâine la micul dejun. Adăugaţi la margarina Rama, numai buni de halit. Rămas cu degetul înfipt undeva în spate, îşi dă ochii peste cap şi mulţumeşte cerului pentru că l-a procreat la 13 km de patria mumă. Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Tiranul moare, dar nu se predă. Urlă că îl cheamă Felix. Nume fictiv. De fan... Roxette.

Am cunoscut un român miliardar. Doar în lei, dar ajunge. Omul are caş la gură şi e mulţumit. Şi-a clădit averea furând de la săraci. Umblă vorba că se fură până şi pe sine. Să-ţi fie (cam) ruşine, nenicule! Pe scaunul miliardarului, la Prima TV, ai produs o proastă impresie. S-a rupt scaunul cu tine şi ai căzut în beci la bunica. Te-ai ales cu 5.000.000 şi cu falca spartă. Nu-nţeleg de ce i-ai luat (banii), din moment ce, contul tău din bancă dă pe dinafară. Eu cu sila, Dumnezeu cu mila. Miliardarul se prezintă: "mă intitulez... fan Roxette".

L-am văzut cu praştia în mână. Nu conta că avea un costum deux pieces de culoare roşie (ca şi ciclul lui Nea Crăciun), băiatul avea praştie. Lua la ţintă păsărele, furnici, gândaci, melci codobelci. S-a aşezat în şanţ şi a adormit. Cred că doarme şi acum, pentru că nu l-am mai văzut. Rămâi cu scoica, dragă, şi dă cu flirt la ea. Eşti fan Roxette, şmecher şi robust.

Personajele odioase de mai sus sunt fani Roxette. Le trag linie şi le pun punct. Civilizaţia sexelor nu există. Rândurile "marcate" reprezintă o stare de fapt. S-a întâmplat în realitate, altfel spus (scris). Mă-nchin cu genunchii la burtă.


Edwin Rosch, cu pete în dreapta, pe vremea când nu era... jurnalist


Sursă foto: http://www.fotolia.com/

Asfaltă-mă (ce n-am scris)

Limba română nu suportă cuvinte atât de scurte, dar expresia alunecă pompos pe covorul din sufrageria inexistentă. Sunt treizeci de expresii (pluralul...), parte dintr-o poveste demo cu tendințe erotice, ascunse în partea dorsală. Dacă nu mai ai hârtie igienică pentru curățarea dosului, nu ai decât să folosești hârtia de pe care alunecă cuvintele în atenția nimănui. Sunt treizeci de explicații pentru fiecare.

1. Viril - se referă mai degrabă la simțul ascuțit al gândului. Trebuie să rămână viril în impotența statului, iar dacă nu se poate, îl trimitem la dracu', și o dăm pe pornache.
2. Accent - trebuia să folosesc pluralul, dar e mai frumos singur și neajutorat, altfel... n-ar avea accente.
3. Sextrem - sexul împins la extrem nu mai are nevoie de alte cuvinte.
4. Decolteu - e parte a poveștii despre care aminteam, iar dacă se apleacă prea mult, s-ar putea să zărim absența sutienului.
5. Criza din stomac - românii au suportat-o tot timpul, nu știu de ce ne plângem în vremuri de... criză.
6. Horrorscop - idee veche, neprelucrată, ascunsă după niște perdele murdare.
7. Sextravagant - poți vorbi despre sex la modul extravagant și te poți f... pe asfalt. Cu dosul la tribună.
8. Bâzâituri calde și reci - e ceea ce fac din când în când, când n-am somn cu adrenalina sculată.
9. Cultura în scheme - ideea blogului în care locuiesc, să mă culturalizez în sala de forță, fără aparate care să pună în mișcare sângele dintre vene.
10. Top Extravagant - locul 10 se cheamă că a participat și... o tot freacă.
11. Scrisuri dulci în cărămidă - pe cât de dulci, pe atât de triste. La fel ca basmul vieții de demult.
12. Coarne - mă uit printre ele și mă întreb cine pe cine mai înșală.
13. Stricație - durerea s-a stricat, dar e prea devreme pentru tras... concluzii.
14. Balauri - e urmat de un joc de cuvinte, un Șoc-Oh! dulce și bizar.
15. Nebun - și cine mai toarnă betonul, dacă strada e pustie, necălcată de mașini. Să tot fi nebun...
16. Flohmarkt - aici e vorba despre vechituri, un fel de dacă te culci cu aceeași femeie, nu mai simți plăcere în tot corpul.
17. Nicotină - se aprinde și se stinge în fiecare zi. Mai citești ce scrie pe pachet ?
18. Stradă - poate fi și bulevard, adică locul în care prestează curvele.
19. Figuri de stil - și gânguresc aiurea, timid, în aceleași figuri de stil.
20. Pick-up! - dacă nu poți să-ți ridici nivelul de trai, măcar să-ți cânte muzica la aparatul vechi, pentru care nu ai plăci.
21. Biblioextravaganță - citești amețit, cu capul plecat din... bibliotecă.
22. WC - stai cu curu' pe budă și e cald, te uiți pe unde curge apa și-ți colorezi viața... maro. Cu dosu'.
23. Portret - dacă nu poți să-l faci robot, îi cauți bateriile în gaura neagră.
24. Life sux! - e un fel de ciocolată fără gust, te dopezi cu ea la alt nivel de cultură.
25. KURV - adică târfe scris altfel, frumusețea erotică a vieții, dezbrăcat și tu, și ea.
26. Civilizația sexelor - când doi, de sexe diferite, se ceartă, al treilea se ia singur la bătaie.
27. Ha-Os! - înțelegi mai multe din asta și te scarpini în buric, până la glezne.
28. Cu și fără protecție - e ca atunci când ți-o pui, te uiți în calendar și te întrebi dacă astăzi mai ai cu cine.
29. Deux pieces - cred că e vorba despre costumul în care ai uitat să te-mbraci.
30. Sweet / Sweat - nu-i așa că e mai drăguță când e umedă ? Și-ți dai cu ea în cap, până la epuizare.

Ies tiptil din povestea asta care miroase a macaroane stricate. Na că-s bune...

Sursă foto: www.en.wikipedia.org

Dulce și sacadat.. cu fundu-n buruieni

De când a început criza, de când continuă criza, România și-a vârât oasele pe linia porții și nu mai lasă să treacă nicio minge pe care scrie mass-media. Dacă jurnaliștii și cei care o fac pe jurnaliștii au "sabotat" -în ultimii 21 de ani - România cu dezvăluiri pe care țărișoara le-a considerat întinse pe alte coordonate decât hmm... cele legitime, acum situația, și așa, dezordonată, și-a întors fundu' către o "eternitate" vulgară, deșucheată etc.

Țara, sistemul politic în care ne "lăfăim" cu toții nu scuipă doar în dreptul cuvântului afișat pe ecran, nu... scuipatul dulce și sacadat cade pe toate coordonatele vieții, pe tot ce s-a vrut a fi moștenire, măcar de la Mihai Eminescu încoace, asta pentru cei care mai cred în basme și pilde aruncate cu năduf undeva pe-o hartă imaginară, puțin mai mare decât cea pe care o desenăm astăzi.

Astăzi, cei care tastăm pe lângă taste și-ntre buruieni primim o măgărie în plus și ne întrebăm unde este ligheanul pe care tocmai l-am așezat cu fundu' în sus, sprijinit puțin de trunchiul veceului, în haosul generalizat al sistemului. Și pentru că tot nu primim niciun răspuns, tragem apa care nu curge. Cu furie plăpândă... în fundul unui om mort.

Sursă foto: http://www.pl0g.de/

DEJA VU infect !

După ce te ridici de pe WC și cazi amețit cu trupul cald pe cimentul rece din baie, vezi celelalte 180 de grade ale vieții. Te scoli cu greutate, după vreo douășpe ore de somn neîntrerupt, și încerci să revii între așternuturile în care te-ai scremut toată viața. Mă rog, nu sunt aceleași, dar starea de deja vu este omniprezentă între toate firimiturile căzute în cearșaful putred.

Anul trecut, am avut norocul să plesnesc cu spatele gol în bucătăria înghesuită și să vomit de fericire în momentul în care mi-am văzut rănile, cu dosul în oglindă. E teamă, nu-i altceva decât teama pe care o simți când nu mai cunoști literele unui altfel de alfabet, când nu mai reții ce melodie fredonai aseară.

După toate amețelile pe care mi le provoacă viața, realizez că vreau să mor fraged și tânăr, că nu vreau să depășesc vârsta de 35 de ani, o vârstă la care maturitatea pierdută în leagănul copilăriei îmi va fi fost de ajuns. Amin sau ce!?

Îi mulțumesc domnului de aseară, dar nu pot să-i spun decât că în oglindă vedem totul altfel, puțin mai răsturnat. A, să nu uit, tipul care cântă melodia pe care o fredonam împreună, trăiește neperturbat în mijlocul unui ocean de vise umede. Îți mai place?